Cunoaste-NE.

Ok, mai intai sa va explic despre ce este vorba ca sa nu primim mesaje cum ca suntem egocentristonarcisisti care ne iubim pe noi insine care suntem. Si nu este genul de dezvaluire precum ati vazut in filme despre unele organizatii.
Deoarece avem nevoie acuta de confesiunea voastra am decis sa spargem noi gheata si sa va spunem cate ceva despre noi. Asta in caz ca va intereseaza. Daca nu, baietii inteligenti au inventat o bara in dreapta pentru a ajunge mai repede la articolele interesante.

Incep eu? Ok, incep eu pentru ca ei mai au de scris. Mda, si eu mai am de scris dar scriu direct aici, si nu intr-o fereastra de messenger. Mna, deci.


Matei Tudor, autoportret

E greu sa ma ai ca prieten. Sunt ursuz si intelegator, fixist si nehotarat, optimist si negativist, extremist desi mi-e mai comod sa fac compromisuri; multe din idei se sfarsesc inainte sa imi curga din penita stiloului. Multe idei se sfarsesc pentru ca mina tocita a ajuns la lemn.
Iubesc sa iubesc desi e greu sa ma ai ca iubit. Pentru ca sunt idealist iar tu esti realista, si daca n-ai fii m-as ridica precum un canar a carui colivie a ramas deschisa.
Vreau sa ma inveti sa zbor pe langa tine desi e greu sa ma ai ca elev. Pentru ca iti voi contesta metoda si indiferent cati ani ai studiat, panza mea nu va semana cu vre-una dintr-un album cu pictori.
E greu sa ma ai ca lefegiu. Pentru ca intarziu mereu; pentru ca sunt artist si nu masinarie, si m-as sterge cu bancnotele tale daca asta ar insemna sa fiu liber pana in momentul cand trebuie platita chiria.
As imparti-o cu tine, desi e greu sa locuiesti cu mine. Am nevoie de spatiu dar vreau sa-mi fii aproape. Si vreau sa intelegi ca iti transmit un mesaj prin muzica pe care o ascult noapte de noapte si nu te lasa sa dormi. Timpul il dedic tie, sau il impartim frateste.
Desi e greu sa ma ai ca frate. Pentru ca sunt egoist si nu te las sa te bucuri de secunda ta de glorie desi as putea oricand muri pentru tine.
E greu sa ajungi sa zici ma cunosti. De fapt e imposibil. Nu ma intreba de ce. Urasc intrebarile dar ador sa dau raspunsuri, chiar daca nu mie mi se adresau acestea.
Autoportret.




Damian Dan - Cine sunt!

…aaaaaaa pai la intrebarea asta incerc sa imi raspund de mult si oarecum am gasit mici raspunsuri intr-o zi poate o sa fiu in stare sa aflu cu adevarat cine sunt..Ciudat o sa se intrebe unii cum ii posibil sa nu stii cine esti la care eu o sa argumentez prin simplul ‘nu stiu ‘.Dar totusi hai sa va spun ce stiu…
Ma numesc Damian Iulian Dan si sunt din Resita .Acuma imi petrec vremea ca student in anul I la ‘Facultatea de Stiinte Politice si ale Comunicari’ sectia ‘comunicare si PR.’. Cand o sa intrebi pe cineva ‘Cine este.. ?’probabil te astepti sa iti zica cateva randuri despre el si cam atat…cat despre mine o sa incerc sa va spun cam din toate unghiurile cate ceva.
Din pacate nu ma pot lauda ca fiind copilul unor parinti foarte intelectuali s-au al unor VIP-uri dar nu ii stres is impacat cu ideea ca is doar niste oameni normali si ca asta nu ma impiedica sa devin cineva.’Specimenele’ familiei mele sunt ca cele patru anotimpuri adica suntem asa diferiti unul de celalalt incat ma mir cum de ne intelegem…defapt nu prea ne intelegem ….Si totusi pot sa zic ca am furat ceva din adn-ul alor mei ce ma face sa seaman cu ei si sa fiu mai bun ca ei.Prima caramida catre cine sunt pot sa zic ca au pus-o bunici mei care m-au invatat ce ii bine si rau si sa nu judec oameni dupa cum arata ci dupa ce suflet au.Ajuns la oras dupa 7 ani la tara printre oameni simpli si natura am descoperit ca viata ii duara.Fiecare an a contribuit cu cate ceva si am invatat pe pielea mea tot ce tine de lectiile vieti.Cu timpul am devenit tot mai matur din pacate prea matur…
Cu ani am ajuns sa inteleg tot mai bine oameni si sa ‘le citesc sufletul’. Cand am pus mana pe primele manuale de psihologie mi-am dat seama ca ma ghidam dupa diferitele metode care erau acolo si la care se lucrasera ani de zile diferiti oameni iar la mine aparusera fara nici un exerciciu doar instinctiv. Nu ma pot lauda ca sunt un prieten foarte bun pentru ca as mintii….cu toate ca am ajuns sa cunosc o sumedenie de oameni nu am incredere doar in foarte putini si nici in aceia 100% .Imi place sa fiu doar precaut si de aceaia am un plan secund pentru orce lucru (chiar orce).Poate unul dintre defectele mele ii faptul ca incerc sa ma gandesc prea mult la persoanele din jur decat la a mea ..ar trebui sa fiu mai egoist…poate o sa invat si asta.
Cat despre cultura mea generala am avut norocul sa invat cate ceva din fiecare domeniu.Am terminat intr-un liceu de arta care avea si generala .Asa am invatat si ce inseamna muzica si arta,cu ce se mananca, dezvoltant un simt pentru lucrurile superioare.Am facut si arte plastice 4 ani de zile .Acest lucru mi-a oferit posibilitatea sa imi descopar partea creativa …si a fost fain.In liceu am facut doi ani de chimie biologie si din cazua ca aveam un profesor care nu era bun pedagog (la mate ) a trebuit sa ma mut la un profil uman in urmatorii 2 ani .Profilul era « franceza intensiv » cu toate acestea eu faceam germana prima limba asa ca nu a fost nici o franceza intensiva pt mine si tot asa tufa is si acuma.Acesta plimbare ma facut sa ma dezvolt multilateral si sa nu fiu o leguma care nu stie cat ii 1+1 s-au in ce an sa dat batalia de la Posada .Si asa dupa multi ani pe bancile scolii am ajuns si la faculatate. :D.
Ce mai pot sa zic despre mine ….nu stiu cu timpul am vazut ca ma pot modela dupa orce structura adica pot sa par ce nu is si imi iasa de minune .Doar o mica parte din persoanele cu care sunt prieten ma cunosc asa cum sunt defapt si cu toate astea se intampla sa raman blocati in unele situati.Cu toate astea nu inseamna ca nu am demnitate si respect fata de mine si an ajuns sa pup picioarele cuiva,mai bine imi tai o mana suna mai rezonabil.Mi se pare josnic sa vad toate taraturile care s-au coborat acu 5 minute din pom si care fac tot felul de gesturi lipsite de demnitate pt bani s-au alte lucruri.Pot sa zic ca fac parte din categoria ‘miserupistilor ‘ adica nu is intresat de cele din jurul meu doar cand prezinta interes in rest « mi se rupe…. »romaneste vorbind.Sunt de parerea ca fiecare tre sa fie responsabil pentru faptele lui si sa isi suporte fara vaicareala consecintele.
Pe plan religios sunt ortodox si nu am de cand sa schimb asta .Cateodata mi se pare exagerat atitudinea biserici si nu sunt deacord cu ea.Pentru mine singurul lucru care conteaza este aceal ca exista o fiinta divina pe care uni o numesc ‘messiah,Allah’, s-au mai stiu eu cum.Omul trebuie sa creada in ceva, si faptul ca nu merg regulat la biserica nu inseamana ca nu sunt credincios.
De cand ma stiu am avut o pasiune pentru muzica ma uitam la tv si eram inebunit de toate sunetele muzici de atunci.Ca sa ajung unde sunt acuma a trebuit sa trec prin mai multe etape .Au fost perioade in care ascultam rock foarte mult,apai retro,si in sfarsit muzica elecrtonica (house pt necunsocatori).Sunt fascinat de mixat si de dj deci ii pasiunea mea cea mai mare .Cu asta sa dezvoltat si o viata de noapte intensa.Multi inteleg gresit ideea ca daca asculti un gen gata nu poti sa mai asculti si alceva si iti pun eticheta pe baza unor idei tampite.Sincer ascult mai de toate asta incluzand si muzica populara si clasica.
Mai sunt pasionat de arta si fotografie.Cele mai interesante lucruri sunt cele banale pe langa care treci si nu le acorzi nic o atentie pt ca ti se par neinsemnificante,ai invata multe daca ai avea un pic de timp.
Apai din cate am zis pana acuma ar trebui sa arat ca un toicuilar care toata ziua studiaza ceva ….ei bine nu sunt.Nu pot za zic ca is nebun dupa un sport anume si ca as face crima pentru un bilet la nationala cu toate astea am jucat fotbal 3 ani iar cireasa de pe tort au fost dansurile de societate unde am facut mai mare febra musculara ca si la fotbal ))…
Cat despre modele in viata nus aici ii mai ciudat…is pasionat si de istorie si personajul care ma marcat a fost Adolf Hitler. Toata lumea cand ii vb de el vede doar partea negativa ei bine exista si una pozitiva .Ii foarte interesant sa vezi cum un om ca el (bolnav psihic) a reusit sa schimbe lumea….asa ca nimic nu ii imposibil daca vrei cu adevarat.Bine acuma sa nu crede-ti c ais ceva sarit de pe fix din contra is foarte normal si extrem de pacifist si inca nu mi-am propus sa cuceresc lumea s-au ceva de genul.
Sunt fascinat de natura …cred ca ii singurul loc unde imi pot gasi linistea.Oricum sunt o fire care are nevoie de agitatie dar totusi ce ii mult strica.Cam asa arat eu …..ciudat sunt inca atatea lucruri pebtru acre nu imi gasesc cuvinte sa scriu…’poate si de la stul tampit a lui Sven Vath care nu se mai gata o data…
Cat despre greselile de ortografie sunt ale mele nu ii bai..fac parte din stilul meu….
Motto: 'God is a DJ!'




Lapusan Paul - Sunt, si n-am regrete ca sunt, astfel:

Daca prietenii mei au asteptat toata noaptea pentru ca eu sa scriu, iacata-ma-s in toata splendoarea mea, aici, urmand sa ma confesez. Nu o data am fost intrebat cine sunt eu, de cand am initiat aceasta campanie, astfel incat m-am gandit ca ar fi intru totul corect fata de cei care ne citesc si ne raspund, sa afle cine anume suntem. Cei doi mari scriitori s-au dezvelit in fata voastra mai sus, iar eu acum incep.
Sunt unul din cei mai amuzanti oameni pe care ii cunosc, asta atunci cand nu sunt modest din cale-afara. Imi place sa ma bucur de viata, deoarece nu prea dau atentie factorilor disturbatori decat atunci cand acestia sunt periculos de aproape de mine, moment in care ma disper si fac urat. Nu imi place supa de salata sau de macris (dublu bleah), prefer sa mananc bare de fier pentru doza zilnica necesara, ador cartofii prajiti, dar sunt cat un buldozer, motiv pentru care i-am redus (portie medie la mc, gata cu portiile mari). Era o vreme in care adoram Cola, dar sunt cat o gorila ajunsa la maturitate, motiv pentru care am renuntat la Cola definitiv, acum imi place ice tea-ul (nu ca as avea de ales, trebuie sa ma hidratez). Imi place sportul, rectific, ador sportul, am facut mai multe sporturi, cel mai recent a fost kickboxing-ul, dar de toate sporturile m-am lasat din cauza problemelor medicale (diferite luxatii, entorse etc), iar acum sunt fotbalist pasiv (adica portar) deoarece sunt eficient: e ca si cum ai pune un autocar in poarta. Glumesc, imi place aceasta pozitie, inca de mic eu nu aveam dorinte de a ajunge un mare atacant.. pentru pozitia asta se bateau toti din spatele blocului si ii lasam, era preferinta lor; sunt doua lucruri de facut in fotbal: sa dai gol si sa ai grija sa nu primesti gol, iar eu vroiam sa fac acest al doilea lucru. Eu vroiam sa devin un mare Stelea, Pagliuca, Zenga, Seaman, Van Der Sar, Duckadam etc. Am devenit un mare Paul. Dar slabesc, promit!
Imi place laptele cu cereale, imi place budinca de ciocolata nu si budinca de vanilie, de fapt, urasc vanilia (inclusiv clubul Vanilla), dar nu imi mai place atat de tare nici ciocolata. Imi plac pepenele verde si pepenele galben dar si ciresele.
Nu-mi plac blondele (le accept, dar nu-mi plac in mod special :) ), imi plac brunetele si satenele.
Nu-mi place muzica de mahala (vezi orice colt de strada din Romania) si sunt nebun dupa muzica de club. Ascult muzica zi si noapte. Mi se ard boxele, dar am casti, mi se ard castile, dar imi iau alte boxe, pentru ca nu pot sa imi imaginez traind fara muzica. Ma balansez pe muzica precum un zgarie nori in vibratia vantului, o ador si nu ma pot desparti de ea! (ador cam multe...) Mi se spune Omul Remix (numeste-mi o piesa, asteapta cateva minute si o sa vezi de ce) dar mi se spune si Pufi (da, ca pe un caine, si?), sau Pufossu' (mi se spune si "Ma", sau "Bai", dar astfel imi zic doar strainii pe care ii calc pe nervi, sau oamenii carora le comentez pe autobus). Urasc mijloacele de transport in comun, dar sunt nevoit sa le folosesc. Sunt student.
Imi place sa lucrez dar sunt lenes, imi place sa gandesc, dar nu in exces, imi place sa scriu, dar imi oboseste repede mana, imi place sa desenez, dar nu am mai avut chef, imi plac spaghetele, dar nu am mai avut pofta, imi place tv-ul, dar nu am mai avut rabdare sa ma uit, imi place Andi Moisescu, dar nu mai nimeresc sa ii prind emisiunea, imi place fotbalul si urmaresc fiecare meci.
Nu-mi place prostia, o detest, dar exista, asa ca ii multumesc, datorita ei eu pot fi incadrat ca fiind destept.
Imi place sa am prieteni, iar lor le place sa ma aiba.
Imi place sa ma informez atunci cand nu stiu ceva, iar cand totusi chiar nu stiu deloc recunosc ca nu stiu, plec capul si .. schimb subiectul. Imi place telefonul meu, imi place sa ma dau rotund, imi place ca sunt rotund, nu-mi place ca sunt rotund.
Sotia o sa ma adore, copii la fel, socrii la fel, cainele la fel, Dacia o sa ma lase de izbeliste pe fiecare drum de tara.
Sunt aproape un paradox. Dar asa sunt eu. Mie-mi plac, celorlalti imi place sa cred ca le plac si daca nu le plac o sa le plac dupa acest post in care i-am mentionat. ("VOI" - na, uite, sunteti pe blog, happy?)
Toata confesiunea a fost un pamflet, dar nu o tratati ca atare, tratati-o cu Diclofenac, dispare.
Eu insa, nu. Asta sunt eu!

Raspunsuri #1

Ce suprima dorinta de a fi noi insisi? De la inceputul campaniei ne-am tot pus aceasta intrebare, nu de dragul de a face filosofii, ci pentru ca suntem revoltati, daca ne permiteti exprimarea.
Sa fie societatea, atat de blamata de toata lumea? Stim cu totii ca singuratatea sau frica de singuratate este un factor important pentru apelarea la artificii. Dar si opusul, adica interactiune exagerata (vorbesc aici de persoanele care sunt adulate de o mare de persoane pentru imagine si nu pentru sinapse dese) face ca acea persoana sa isi construiasca egoul pe cale gresita, o cale ce duce la o structura subreda si falsa.
Fals. Societatea nu are nimic de-a face cu tine. Este un proces de dezbatere, de negociere, intre tine si... tine. Nu este un proces de manipulare. Nu cred ca ati facut vreodata schimbari interioare fiind amenintati cu arma.
Noi suntem de vina. Fiecare. Pentru ca suntem paranoici pe motiv ca persoana de langa mine crede ca sunt altfel decat isi inchipuia. Imi creez un standard inchipuit si incerc sa ajung la el, uitand de mine.

Analizand mesajele pe care le-ati trimis, a mai aparut o problema. Si anume problema folclorului.
Suntem consumatori de aparente pentru ca asa am fost educati. Stupid educati. Evident ca acolo unde primeaza desfraul, dorinta bleaga a carnii, evident ca a evolua interior este sinonim cu a fi ciudat (in sensul rau), si evident ca esti marginalizat de o societate schioapa, oarba si mai stupida ca o turma de oi. Ne luam prea mult dupa un folclor care nu lasa loc de eu, ci doar de noi.
Si sunt de acord cu tine la ultima idee, ne lasam influentati, iar personalitatea noastra este produsul totalitatii interactiunilor pe care le facem in viata.
Totusi, cred ca doar intr-un anume punct al vietii iti dai seama ca trebuie sa faci niste schimbari pentru a fi in primul rand tu multumit. De regula acel punct vine cand ai adunat destula informatie de la altii si vrei sa aduni si de la tine. Va mai amintiti, cand erati mici, ca puneati totul sub semnul intrebarii: "Mami, de ce e cerul albastru?", "Mami, de ce iubesc oamenii?". Greseala vine atunci cand incetam sa ne mai intrebam. Incetam sa intelegem viata, simtindu-ne parca doborati de ea. Momentul in care incepem sa murim coincide cu momentul in care se ocupa altii de educatia noastra. Chiar una din caracteristicile procesului de invatare este ca acesta e individual. Si atunci de ce o compunere a unui elev de clasa a patra este notata slab, pentru ca a avut o viziune proprie? Se incearca limitarea viziunii oamenilor cat mai mult, pana cand, ajunsi la o varsta mai inaintata, nu mai putem face nimic deoarece este "prea tarziu. Ii las pe cei tineri inainte."
Lasati folclorul sa fie folclor. Ce s-ar fi intamplat daca DaVinci nu era autodidact? Sau Picasso. Sau Bacovia. Sau Enescu. Sau Hemingway.
Chiar DaVinci se autocaracteriza ca fiind "ne-literat", si toate descoperirile sale au fost facute pe baza de intuitie, experienta, observatie si logica.


Imaginati-va, daca vreti, viata multora este ca un pantof cu cateva numere mai mic, dar nu fac nimic pentru a le fi mai comod. Nu il schimba, se "multumesc" cu acel pantof.

Sir Ken Robinson: Do schools kill creativity?

Un seminar similar cu tema pe care am abordat-o si noi.

Bine ai venit!

Te asteptam. Probabil ai ajuns pe aceasta pagina condus de curiozitate. Probabil ai primit fluturasul sau ai vazut afisul. Si probabil ca si tu ti-ai pus intrebarea asta.
Proiectul nostru nu se vrea filosofic. Vrem doar sa atragem atentia in privinta unei probleme sociale, aparent mici, dar care in opinia noastra este radacina din care evolueaza toate celelalte probleme, despre care s-au mai facut campanii, precum somajul, adoptia, avortul, violenta si lista poate continua la nesfarsit.

CINE ESTI? poate parea o intrebare filosofica, genul de intrebare care incearca sa afle un raspuns de DEX, dar nu este deloc asa.Ceea ce urmarim noi de fapt este sa va facem pe voi sa renuntati la artificii, la protezele vizuale care va fac sa fiti ceea ce nu sunteti, pana la urma.

Dar sa ne uitam putin in trecut, deoarece intotdeauna trecutul va defini viitorul. Modul in care parintii se comporta cu noi inca din primele zile vor afecta ultimele zile. Daca privim istoria obiectiv, vom vedea ca toti cei care si-au pus semne de intrebare despre regulile si oranduirile de atunci au fost arsi pe rug, rastigniti, omorati cu pietre sau alte torturi, doar sa fie adulati decenii mai tarziu.
IMAGINATI-VA ca puteti sa va exprimati liber, ca puteti sa fiti cine vreti, imaginati-va ca a suporta consecintele nu mai este un lucru negativ, ci dincontra. Veti fi apreciati pentru ceea ce sunteti de fapt.
Cum te vezi? Cine esti? Cum te percepi tu, ca individ, ca partas la societate, ca element al acesteia? Aceste lucruri sunt importante, insa cel mai important lucru este identitatea ta este cea adevarata, originala, sau este o identitate indusa de societate? De cate ori ai facut compromisuri de dragul de a fi acceptat de un grup al caror interese nu erau similare cu ale tale? De cate ori ai facut chestii doar pentru a fi perceput altfel decat cum esti tu in realitate. De cate ori ati recurs la haine, machiaj, gel de par sau masina pentru a va atinge scopul, si nu prin ce sunteti voi de fapt? Efectul de turma face victime.
Lipsa de originalitate este taioasa. Ea te introduce in societate, deoarece atunci cand esti la fel ca si ceilalti, esti cool. Apartenenta totala la un grup nu aduce nici un beneficiu.
Din aceasta cauza are de suferit originalitatea. A fi original te scoate din societate, sau cel putin asta crezi. Nu e atat de taioasa pe cat se crede, iar de acest lucru de poti lamuri singur. Incearca sa faci un lucru pe care sa il gandesti inainte. Doar datorita faptului ca l-ai gandit, ca l-ai procesat, acel lucru facut valoreaza de doua ori mai mult decat daca l-ai face "ca asa se face". Acesta este o mentalitate gresita. Ajungi sa traiesti bazandu-te pe stereotipii, pe folclorul auzit e de la bunici sau parinti, ulterior de la societatea in care te-ai integrat cu atata fast. Nu sunt ironic, ma exprim. Gandesc un lucru, ma gandesc ca poate nu ar trebui sa il spun, dar totusi o fac. Evident, multi se vor gandi ca aceasta actiune va duce la anarhie, ceea ce nu poate fi mai gresit. Intentia este aceea ca ar fi ideal sa gandesti original.
In primul rand te minti pe tine cand iti dai cu o geanta de voiaj plina de machiaj, cand iti indrepti parul cu placa desi este in firea ta sa ai parul carliontat. Te minti pe tine cand iti pui rozalii la gat si ultima moda din magazin daca inauntru nu ai investit nici macar cat un tricou la reducere. Si care este diferenta intre tine, cel care are masina cu muzica data la maxim si cel care merge pe bicicleta, sau intre tine, cel care e un cunoscut al cluburilor si cel care sta zi de zi invatand pentru ca si tu sa ai de castigat dupa ce va face o descoperire geniala?

Esti cine vrei sa fii sau te ascunzi dupa deget? Noi te sustinem sa fii cine esti tu de fapt. Ajuta-ne nu prin bani sau alte lucruri materiale, ci printr-o promisiune, ca vei fi cel putin o zi real.

E timpul sa deschizi ochii. Mintii.


Nu te mai lasa condus de altii.

Renaud - Les Bobos

In lume exista un mozaic de personalitati. Nu-ti fie frica sa fii tu insuti. Tu cine esti?!